Cartofi la cuptor (Hasselback) cu rozmarin

Reteta originala (cartofii Hasselback, asa cum erau gatiti la mama lor, sau mai bine zis in restaurantul din Stockholm care le-a dat numele) nu e cu rozmarin  – eu m-am inspirat din reteta Ginei Steer din cartea “Potatoes”, reteta care mie mi s-a parut mai interesanta, mai ales ca aveam o punguta cu rozmarin proaspat care se cerea folosita. De la reteta originala am pastrat modul de taiere, care mi se pare foarte fain. Acesti cartofi putem sa ii gatim fara emotii ca garnitura pentru orice masa, sunt foarte estetici, iar de gustosi nu mai vorbim! Iata-i pe ai mei:

Ingrediente:

  • 6 cartofi maricei
  • 50 gr de unt (sau ulei pentru uns daca untul vi se pare prea greu)
  • sare
  • cateva ramurele de rozmarin proaspat

Cum se face

1. Preincalziti cuptorul la 190 de grade Celsius. Curatati cartofii de coaja si ii taiati feliute subtiri, rotunde (grosimea unei feliute 1-2mm), fara sa le desprindeti de tot din cartof – nu le taiati de tot ! Pentru operatia asta va puteti ajuta de cozile a doua linguri de lemn  – puneti cartoful intre ele si taiati perpendicular pe ele pana ce cutitul se loveste de cozile lor. Trebuie sa obtineti un cartof “evantai”, ca in poza. Intre fiecare 2-4 feliute puneti cate o ramurica mica de rozmarin, sarati cartofii, puneti unt cubulete intre feliute si peste cartofi, ii asezati intr-un vas antiaderent (eu am folosit o tava de sticla termorezistenta) sau captusit cu hartie de copt.

2. Ii dati la cuptor si ii ungeti cu untul scurs in tava din 10 in 10 minute – ai mei au fost gata intr-o ora si ceva, dar ar mai fi mers lasati ca sa se rumeneasca si mai mult – copilul se cerea hranit insa, asa ca am grabit lucrurile. Gata masa :)

Poate te mai intereseaza:

4 Responses to “Cartofi la cuptor (Hasselback) cu rozmarin”

  • Iepurica, ce-mi place si mie cartofiorii astia. N-am facut de mult.
    ps. zi si mie care e numele tau mic ca nu-mi place sa-ti zic asa :) ).
    Pupici si week/end frumos!

  • @Gaby, si noua ne plac, si pot fi re-creati in multe feluri :) Cat despre nume, sa stii ca mi se trage de la prietenii foarte apropiati, care din iepure/iepuras si alte derivate nu ma scot :) Dar uite, numele meu e Corina, asa ca… incantata de cunostinta!

  • ;;) si io ;;)
    pup si seara faina!
    ps. tare-mi mai place site-ul tau. E asa de frumos organizat !:)

  • @Gaby, iti multumesc – e ceva efort de programare in spate, caci multe lucruri se fac automat pe aici, dar si mie imi place ce a iesit, fara sa ma laud :) Te pup!

Leave a Reply