Nu, Diet! Nu, Pagadi!

A fost odata ca niciodata, pe cand plopul facea pere si rachita micsunele si iepurele subsemnat poza tot ce ii pica in farfurie,  un cantar. Un nemernic si ticalos de cantar, care nu se dadea mituit, lingusit sau ponegrit nicicum. Avea o idee fixa si atat: sa arate ceea ce orice duamna (sic!) de pe lumea asta nu ar fi dorit sa vada vreodata, si anume un numar de kilograme in crestere constanta si sigura.

Cantarul ii apartinea unei duamne (sic!), care pe langa neobrazatul in cauza mai detinea si doua picioare, o pereche de umblatoare cum nu mai vazuse lumea pana atunci, nici macar doctorii. Cu multe-multe operatii, incercari reusite si si mai multe ne-reusite de a le fixa (mai cu suruburi, mai cu placute, mai o rezectie, chestii minore, dar dureroase).

Picioarele, pasamite, incercau sa se dea prietene bune cu cantarul. Pe de o parte se vaicareau si se plangeau de mama focului cand erau puse la treaba (na, scutire de la domnul chirurg aveau si se foloseau de ea cu mare succes), pe de alta parte, mereu stateau seara la o barfa mica impreuna cu domnul cantar, caruia ii susoteau duios: “Nu-i asa ca e ca ieri sau poate un picut mai bine?”.

Cantarul, ticalos, nu vroia nicicum sa le scuteasca de realitatea cruda. “Nu ati facut treaba azi, luati de aici portia suplimentara de grame!”

Stapana picioarelor (si a cantarului, chiar daca acesta era un supus neobrazat si neascultator), nu a mai avut ce face. Vazand ca picioarele se vaicaresc din ce in ce mai tare, iar cantarul nu da in niciun fel semne de bunavointa, a plecat in lumea larga sa caute o solutie magica, precum ne invata basmele cand suntem mici.

A intalnit multi vrajitori, cu solutii fermecate, nemaivazute, nemaintalnite. Unii ii aratau niste bulinute magice, care, chipurile, luate in prag de seara cu un pahar de apa adunata de la trei fantani,  te slabesc intr-o zi cat zece sesiuni de cardio cumulate. Altii ii aratau niste retete de mancare fermecate: un numar fix de tarate pe zi (niciun gram mai mult) si pufff! kilogramele dispareau ca prin minune. Altii, mai indrazneti, aveau o solutie curajoasa de-a dreptul: cu un cutit descantat, aveau sa obiceiul sa taie o bucata de stomac si astfel, problema era rezolvata (din fericire la acestia nu a ajuns, pfiu!). A mai intalnit si un fel de doctori, chipurile nutritionisti : “ia o mana de morcovi si trei masline la micul dejun si nimic mai mult, si gata, se rezolva!”. Bineinteles ca nici nu i-a luat in seama – pe niciunii dintre ei, dar problema nu era rezolvata.

Iata insa ca intamplarea (si numai intamplarea) a facut sa ii iasa in cale un Doctor adevarat. Oare ce fel de magician o mai fi si acesta? se intreba duamna. Avea sa afla in curand ca nu era magician, ci un fel de om de stiinta, care se ocupa intr-adevar cu stiinta nutritiei.  Hm… Oare ce o insemna asta? Curand a mai aflat multe-multe lucruri de la acest doctor. A invatat ca treburile alea magice, numite diete, pilule, regim pe zile,etc, nu reprezinta o solutie, ci ca trebuie rezolvata problema de la baza. Si anume stilul de viata. Si ca organismul nostru are nevoie de o alimentatie diversificata, si daca nu exista probleme medicale, trebuie sa ii dai mancare in mod firesc si normal. Respectand insa niste reguli de baza privind cantitatile, modul de combinare, orele, etc.

Of, cam greu, zise ea. Era de inteles. Ore intregi la calculator, multe mese sarite, cam greu. Cum sa renunt la minunatia asta de program? Iata insa ca s-a putut. Cu rabdare, cu cinci mese obligatorii pe zi, cu miscare (mai putina la inceput, din ce in ce mai intens apoi). Domnul doctor a avut multa rabdare cu duamna in cauza, insa rezultatele au aparut imediat. Nu peste noapte, ca in povestea cu Fat Frumos, dar incet si sigur cantarul s-a dat convins.

Cu sfaturi, cu un program de slabire echilibrat, cu o mare varietate in alimentatie, fara restrictii absurde, rezultatele au fost incredibile. Si stabile. Si totul intr-un mod foarte firesc.

Pana si cantarul s-a imbunat…Fooooaaaarte mult 🙂 Iar de picioare… de picioare ce sa mai zic! Nu alearga, caci nu au inca voie, dar se plimba cat pot de mult. Si sunt si voioase, nu se mai smiorcaie, nu se mai vaita. Dimpotriva, se incrunta cand vad ca e de mers pe jos si nu sunt puse la treaba.

Si duamna s-a apucat iar de pozat farfurii, ca deh, fiecare are piticii si pasarelele lui (chiriasii de la mansarda). Si poz(n)ele sunt mai ales pentru pretene, care se uitau ciudat la ea cand poza strachini, dar de cand si-a pus poza cu iepurele decedat pe blog, se uita si mai ciudat la ea! Asa ca daca nu v-a placut cu zaietz, luat de aici diet si strachini, dragelor!

Si pohta ce-am pohtit azi: dovlecel la gratar, cu telemea de capra (capatata de la mama), rosii si marar. Cu o unda de ulei de masline, ca asa ii sade mumos.

Salata de dovlecei2

PS. Titlul nu-mi apartine, e parafrazat de un preten si tovaras de “suferinta”  si i l-am sterpelit cu nerusinare. Si i-am promis ca daca mai dau drumul vreodata la blog, o sa fie titlul primului articol pe care o sa il scriu 😛

 

Poate te mai intereseaza:

2 thoughts on “Nu, Diet! Nu, Pagadi!

  1. Bine ai revenit!
    Bravo pentru abordarea stilului de viata sanatos.
    Sanatate multa! Te pup

Leave a Reply

Your email address will not be published.