Pacatul originar

Nu despre Adam si Eva e vorba, ci despre mostenirea culinara cu care m-au invrednicit stramosii. Si cu care ma lupt de zor zilele astea, doar-doar oi reusi sa ma mentin in parametrii furnizati de domnul doctor.

Adica, sa ma explic. Se da un bucata concediu, una bucata nordul Romaniei si un castron mare de smantana la fiecare masa. Cam naspa situatia, nu am ce-i face. Am ajuns sa mananc pastrav la gratar de fiecare data, ca deh, mai greu sa il combini cu smantana de rigoare.

Toate bune si frumoase, vremea splendida dupa standardele mele (adica: permanent partial innorat, temperatura sub 20 de grade, ploicele, miros de brad si mult-mult verde). Oamenii calmi, linistiti, cam prea linistiti dupa parerea mea (o masa dureaza minim doua ore, ca sa avem un termen de comparatie).

Insa mancarea… mancarea e ceva aparte. De smantana am zis. Cand imi povestea mama cum smantanea oalele cu lapte de bivolita, cu paine coapta de bunica-mea si apoi alerga cu picioarele goale pe ulitele satului, ma uitam cam nu-stiu cum la ea. Mai greu intelegeam. Acu pricep. Smantana sa fie! Dimineata, si la pranz si seara. La orice preparat.

 

Asta ar fi una. Dorinta si placerea am mostenit-o si nu am ce-i face, insa este absolut infiorator sa vezi castronul cu smantana in fata ta la fiece masa si sa stii ca e “no-no”. Sau cand si cand, dar cu dispensa ( a se citi mers cat mai mult pe jos in compensatie). Nu-s fumatoare, dar cred ca e ca si cum i-ai fuma in fata unuia care incearca sa se lase. Greu, nene, greu.

Apoi sunt hribele. De multe soiuri, cat mai parfumate si mai minunate. Alta poveste inscrisa adanc in papilele primite de la stramosi. Si care hribe merg cel mai bine, cu – ghici ciuperca-ntr-un picior? Cu smantana, av cors. Trecem mai departe, ca intru in depresie.

Apoi sunt mancarurile gatite: supe, ciorbe, borsuri, tocanite. Facute asa cum se obisnuieste pe aici: mancare “sanatoasa”, pentru oameni cu munca grea. Muuuult ulei. Foooaaaarte mult. Nemancabile, dupa parerea mea, desi intre o felie de tort si un castron de ciorba sigur as alege zeama, intotdeauna. Am ales si aici de cateva ori, pana cand mi-am dat seama ca se innegreste situatia. Si iar ma iau de gat cu cantarul. Stop joc, am zis. A, si inca ceva. Care-i sora cea mai buna a borsului? Smantana, bineinteles. Pai sa nu intri in depresie?

 

Oricat as dori sa ma reconectez cu radacinile, treaba asta cu smantana m-a doborat. Nu de tot, am rezistat ceva timp, dar a fost greu.

Poze n-am, ca n-am chef, nici aparatul cu mine (o treaba buna cand vreau sa ma relaxez), insa am sterpelit un telefon cu care am pozat ceva flora – ┬ánimic spectaculos.

Sucevita 1

Sa-mi fie rusinica?

Sucevita

Cand eram mica, bunica-mea ma pacalea ca asta-i floarea rusinii – avea in mijloc un bob negru care arata cata rusine mai e in lume. Cand era ea mica, cica bobul era mare-mare, dar acum, ca rusine nu-i, bobul aproape a disparut. O poveste frumoasa.

PS. Dat fiind numarul mare de aparitii ale cuvantului “smantana” ma astept ca motoarele de indexare sa ma ridice in slavi si traficul sa-mi explodeze pe site. Dragi motoare de cautare, nu va obositi, nu-i cazul. Departe de mine gandurile absconse si strategiile de crestere de trafic ce au inundat blogareala culinareasca, este doar o intamplare ca acest cuvant apare de atatea ori in acest articol. Circulati, circulati…

 

 

Poate te mai intereseaza:

Leave a Reply

Your email address will not be published.